Venerdì, 09 Novembre 2007 00:00

Pecuri e Pecuruni

Scritto da  Enzo Colacino
Vota questo articolo
(0 Voti)

Quand’era picciuliddhu sentìa dira ca u prèvita avìa comu principala còmpitu chiddhu ppemma ricògghja i pecureddhi smarriti e ppemma ‘i riporta nt’a l’ovìla.

Eu penzava: ccu tanti pecurari cchi cci su’ possibila ca u prèvita ha de lassàra ma dìcia ‘a missa e ha de fara u pastùra? Poi criscendu capiscetti quala tipu ‘e pècuri s’avìanu ‘e portàra all’ovìla…

In effetti ‘a Calabria è na terra chjina ‘e pècuri sperduti… e de muntagni e timpi cchi non ci poi arrivara mancu ccu l’elicotteru, ed eccu spiegatu ppecchì ppemma poi ricogghjira na pecureddha cci vo’ assai tempu e l’aiutu ‘e tanti perzuni.

Prima hai m’a trovi, poi hai ‘ma cumbinci ppemma torna ccu tia e poi hai ‘ma fai u viaggiu ‘e ritornu cchi è chjinu d’ostaculi ‘e tutti i tipi….

Quandu poi si’ tuttu cuntentu ca recuperasti na pecura e ‘a portasti all’ovila, t’e stara attentu ca on ci vo’ nenta ppemma ‘a trovi n’atra vota cchi passia tutta arzilla ammenzu i voschi.

Monsignor Bregantini, cchi eu stimu tantissimu, e cchi salutu ccu affettu, era, ppe’ ‘a Calabria nostra, nu Pastura ‘e chiddhi boni boni! Possibila ca in Calabria on ci su’ cchjù pecuri ‘e ricogghjra?

Ccu tutti ssi trasferimenti cchi fannu nt’a ssa terra nostra currìmu u rischiu ppemma i pècuri fùjanu ‘e novu… e chiddhu cchi è cchjù pericolosu ppemma i pecuruni rèstanu indisturbati a lu postu loru!!

Letto 139818 volte